Sistemul medical românesc funcționează, în prezent, în două realități diferite, susține medicul Cătălin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar de Urgență București. Într-o analiză amplă a problemelor din sănătate, acesta vorbește despre discrepanțele uriașe dintre spitale, distribuția inegală a personalului medical și accesul diferit la servicii medicale în funcție de zona în care locuiesc pacienții.
Potrivit medicului, România nu se confruntă doar cu o lipsă de resurse, ci mai ales cu o problemă de organizare și distribuție a acestora.
Spitale fără medici și spitale sufocate de pacienți
Una dintre cele mai mari probleme semnalate de Cătălin Cîrstoiu este dezechilibrul dintre unitățile medicale din țară.
Deși România are aproximativ 600 de spitale, dintre care peste 360 sunt publice, distribuția personalului și a pacienților este extrem de inegală. În timp ce unele spitale din orașele mici au paturi disponibile, dar nu au suficienți medici, marile spitale din centrele universitare sunt supraaglomerate și se confruntă permanent cu un aflux mare de pacienți.
Potrivit acestuia, spitalele mari par uneori supradimensionate ca personal, însă realitatea este diferită, deoarece acestea preiau cazuri din întreaga țară.
Aparatură nefolosită într-o parte, echipamente suprasolicitate în alta
Managerul Spitalului Universitar atrage atenția și asupra modului în care sunt utilizate investițiile în infrastructura medicală.
Există spitale în care aparatura medicală este folosită la capacitate maximă și necesită înlocuire sau suplimentare, în timp ce în alte unități echipamentele stau neutilizate deoarece nu există specialiști care să le opereze.
Această situație generează costuri suplimentare și reduce eficiența investițiilor făcute în sistemul sanitar.
Aceleași salarii, volume diferite de muncă
Cîrstoiu vorbește și despre diferențele majore dintre activitatea medicilor din sistem.
Potrivit acestuia, există medici care tratează zilnic un număr mare de pacienți și lucrează în condiții de presiune continuă, dar și cadre medicale care au o activitate mult mai redusă.
Cu toate acestea, sistemul actual de salarizare nu reflectă întotdeauna diferențele de performanță și de volum de muncă.
Deficit de personal în multe unități medicale
Probleme similare există și în cazul asistenților medicali.
În unele spitale, personalul este insuficient și lucrează la limita epuizării, în timp ce alte unități au personal disponibil, dar nu au suficienți pacienți sau medici pentru a utiliza eficient resursele existente.
Această distribuție inegală afectează atât calitatea actului medical, cât și eficiența întregului sistem.
Diferențe majore între orașe și mediul rural
Un alt punct sensibil este accesul la medicina de familie.
În marile orașe și în centrele universitare, populația beneficiază de acces relativ facil la servicii medicale și programe de prevenție. În schimb, în numeroase comunități rurale, locuitorii au dificultăți în a găsi un medic de familie sau de a beneficia de servicii medicale de bază.
Potrivit lui Cîrstoiu, această situație contribuie la depistarea tardivă a multor afecțiuni și la agravarea problemelor de sănătate.
România, printre țările cu cele mai multe decese evitabile
Consecințele acestor dezechilibre se reflectă direct în indicatorii de sănătate ai populației.
Cătălin Cîrstoiu subliniază că România înregistrează una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității evitabile din Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, multe dintre decesele înregistrate anual ar putea fi prevenite prin acces mai bun la servicii medicale, diagnostic precoce și tratament adecvat.
În plus, speranța de viață a românilor rămâne sub media europeană, în ciuda investițiilor realizate în ultimii ani în sistemul sanitar.
„Două lumi paralele” în sănătate
În concluzie, managerul Spitalului Universitar consideră că principala provocare a sistemului medical românesc nu este lipsa totală a resurselor, ci modul în care acestea sunt distribuite și utilizate.
De la spitale moderne și bine dotate până la unități care se confruntă cu lipsa personalului, de la orașe cu acces facil la servicii medicale până la comunități izolate, sistemul sanitar funcționează astăzi în două realități diferite.
Pentru specialiști, reducerea acestor decalaje reprezintă una dintre cele mai importante condiții pentru creșterea calității serviciilor medicale și îmbunătățirea stării de sănătate a populației.
