În timp ce războiul din Ucraina intră într-o nouă etapă de uzură, iar presiunea asupra Occidentului crește, NATO se confruntă cu una dintre cele mai sensibile dispute interne de la începutul conflictului. Mai multe state membre ale Alianței au blocat un plan propus de secretarul general Mark Rutte, care urmărea majorarea sprijinului militar pentru Kiev.
Propunerea prevedea ca fiecare stat NATO să aloce anual cel puțin 0,25% din PIB pentru ajutor militar destinat Ucrainei. Ideea urma să fie discutată înaintea summitului NATO programat în Ankara, însă opoziția unor puteri importante din Alianță a făcut ca inițiativa să intre rapid în impas.
Potrivit surselor diplomatice citate de presa internațională, printre statele care s-au opus planului se află Marea Britanie, Franța, Italia, Spania și Canada.
NATO încearcă să mențină sprijinul pentru Ucraina, dar consensul devine tot mai fragil
De la începutul invaziei ruse, NATO a funcționat pe baza unui echilibru delicat între susținerea Ucrainei și evitarea unei confruntări directe cu Moscova. În ultimii doi ani, statele membre au furnizat arme, muniții, sisteme antiaeriene și instruire militară într-un ritm fără precedent.
Însă pe măsură ce războiul se prelungește, diferențele de viziune dintre aliați devin tot mai vizibile.
Țările din estul Europei și statele nordice susțin intensificarea ajutorului militar și avertizează că orice slăbire a sprijinului occidental ar putea schimba balanța strategică în favoarea Rusiei. Potrivit informațiilor apărute în presa britanică, Polonia, Olanda și statele baltice susțineau deja pragul de 0,25% din PIB propus de Mark Rutte.
În schimb, marile economii occidentale par tot mai prudente.
De ce ezită marile puteri europene
Blocajul nu înseamnă neapărat că statele respective vor opri ajutorul pentru Ucraina. În realitate, multe dintre ele continuă să furnizeze arme și sprijin financiar consistent.
Problema este însă una politică și economică.
Guvernele occidentale se confruntă cu presiuni interne tot mai mari: inflație persistentă, deficit bugetar ridicat, proteste sociale și o oboseală publică tot mai vizibilă față de costurile războiului.
În multe capitale europene există temerea că asumarea unei obligații fixe de cheltuieli pentru Ucraina ar putea deveni greu de susținut pe termen lung.
Mai ales într-un context în care NATO discută simultan și despre creșterea masivă a cheltuielilor pentru apărare în interiorul Alianței.
Mark Rutte încearcă să împingă Europa spre un rol mai mare
De când a preluat conducerea NATO, Mark Rutte a insistat constant asupra ideii că Europa trebuie să își asume o parte mai mare din povara strategică a războiului din Ucraina.
Fostul premier olandez a avertizat în repetate rânduri că sprijinul pentru Kiev nu este distribuit uniform între statele membre și că unele țări contribuie mult sub posibilitățile lor reale.
Inițiativa privind pragul de 0,25% din PIB avea și un rol simbolic: transformarea sprijinului pentru Ucraina într-un angajament structural și predictibil, nu într-o serie de decizii politice luate de la o criză la alta.
Doar că NATO funcționează prin consens.
Iar în acest moment, consensul începe să se fisureze.
Ucraina devine testul major al unității occidentale
Pentru Kiev, disputa din interiorul NATO vine într-un moment critic. Armata ucraineană depinde în continuare masiv de muniție, sisteme defensive și finanțare occidentală pentru a menține frontul stabil.
În paralel, Rusia mizează tot mai mult pe ideea că oboseala occidentală va reduce treptat sprijinul acordat Ucrainei.
De aceea, orice semn de dezacord între aliați este urmărit atent atât la Moscova, cât și la Kiev.
Summitul NATO ar putea redefini direcția Alianței
Discuțiile privind ajutorul militar pentru Ucraina vor domina aproape sigur următorul summit NATO. În spatele negocierilor oficiale se află însă o întrebare mult mai profundă:
Cât timp mai este pregătit Occidentul să susțină financiar și militar un război de lungă durată?
Răspunsul la această întrebare ar putea defini nu doar viitorul Ucrainei, ci și viitorul NATO.
