Curtea de Conturi recomandă reducerea discrepanțelor regionale privind numărul de medici raportat la populație și la nevoile de sănătate, potrivit unei analize realizată în perioada 2014-2021.
„Curtea de Conturi a României a efectuat o amplă evaluare a spitalelor din sistemul public național, având ca obiectiv general urmărirea modului în care, în perioada 2014-2021, în unitățile sanitare cu paturi au fost asigurate resursele umane (personalul sanitar) precum și infrastructura specifică, din punctul de vedere al economicității, eficienței și eficacității. În acest sens, au fost efectuate acțiuni de documentare la 310 unități sanitare spitalicești, (31 unități din rețeaua proprie a altor ministere, 279 unități aflate în coordonarea autorităților publice locale) și o acțiune de audit al performanței la Ministerul Sănătății”, potrivit unui comunicat de presă.
Potrivit sursei citate, pe lângă aceste acțiuni, spitalele aflate în subordinea Ministerului Sănătății (58 unități sanitare spitalicești) au făcut obiectul unei misiuni de audit al performanței ale cărei rezultate au fost prezentate în luna februarie 2023.
„Analiza spitalelor din rețeaua proprie a altor ministere și a celor aflate în coordonarea autorităților locale relevă, în principal, același tip de deficiențe: unități sanitare care funcționează în clădiri învechite, cu risc seismic, în spații improprii desfășurării activității medicale, investiții insuficiente și infrastructură subdezvoltată, disproporția semnificativă dintre cheltuielile de personal și cele de capital în defavoarea celor din urmă.
„La nivelul Ministerului Sănătății (MS) nu se cunosc date cu privire la rețeaua spitalelor care funcționează în subordinea altor ministere, nici despre medicii cu competențe limitate, datele și informațiile utilizate de MS nu sunt cuprinse într-o bază de date integrată și nu sunt utilizate pentru a face corelații și analize pe baza cărora să se poată lua decizii în sistemul sanitar. Majoritatea unităților sanitare spitalicești dețin clădiri construite în perioada 1900–1970 – 68 de spitale își desfășoară diversele activități în imobile construite înainte de anul 1900. Din cauza vechimii și structurii arhitecturale a imobilelor, multe dintre clădirile în care funcționează spitalele nu mai corespund cerințelor impuse de normativele actuale. O mare parte dintre unitățile sanitare cu paturi nu dețin autorizație de prevenire și stingere a incendiilor, ceea ce reprezintă un factor major de risc. (…) Problematica personalului medical necesar din unitățile sanitare spitalicești situate în
zonele defavorizate nu este reglementată îndeajuns”, se mai arată în comunicat.
Curtea de Conturi mai arată că procentul posturilor de manager ocupate prin numire/interimat a fost unul ridicat, această practică reprezentând o zonă de risc asupra calității actului medical, iar la entitățile unde au existat schimbări frecvente ale conducerii, actul decizional a fost influențat în mod negativ, prin lipsa unei strategii financiare și de management privind dezvoltarea și modernizarea unității sanitare.
Conform analizei, la nivel național, gradul mediu de ocupare al posturilor vacante de medici a fost de 70%, al asistenților medicali a fost de 84%, al personalului sanitar auxiliar de 76%, în timp ce gradul mediu de ocupare pe total personal sanitar în perioada analizată a fost de 79%.
Analiza relevă că aproximativ 46% din totalul spitalelor publice dețin echipamente de imagistică medicală (CT și/sau RMN
Curtea de Conturi recomandă, printre altele, dezvoltarea unui plan anual de recrutare a personalului, elaborarea de politici de personal eficiente și durabile inclusiv de atragere și retenție a personalului medical în domeniile deficitare, definirea unui plan de formare și dezvoltare profesională, pe baza necesităților identificate (recrutarea personalului, creșterea nivelului de instruire, asigurarea necesarului minim de personal care asigură și garantează siguranța continuității asistenței medicale), crearea unei baze de date integrate în ceea ce privește numărul de posturi vacante de medici pe specialități la nivel național, reducerea discrepanțelor între numărul de medici raportat la populație între regiunile de dezvoltare, realizarea de politici de flexibilizare a personalului și de stimulare a performanței și maximizarea veniturilor, inclusiv prin atragerea de fonduri europene nerambursabile, creșterea eficientei utilizării resurselor financiare, în scopul creșterii calității serviciilor prestate și implicit al creșterii satisfacției pacienților.
(sursa: Mediafax)
