Nașterea Domnului Iisus Hristos a reprezentat pentru comuniști cea mai teribilă provocare a mandatului, căci urmărea să șteargă din conștiința colectivă sărbătoarea creștină a Crăciunului. Ateii de la conducerea Partidului Comunist aveau un singur scop, acela de a-i îndepărta pe oameni de Biserică, iar simbolurile specifice acestei sărbători trebuiau înlocuite cu unele reprezentative pentru ideologia roșie.
Așa se explică și apariția lui Moș Gerilă în peisajul românesc, un personaj inventat de comuniști ca alternativă la Moș Crăciun. Totodată, bradul de Crăciun a fost schimbat în „pomul de iarnă”, tot din același motiv.
Cum erau sărbătorile de iarnă în comunism
În comunism, românii munceau chiar și în zilele de Crăciun, dacă sărbătoarea Nașterii Domnului cădea în cursul săptămânii de lucru. Iar Moș Gerilă venea la copii să aducă daruri în seara de Revelion, nicidecum în Ajunul Crăciunului. În fine, în locul tradiționalului brad de Crăciun, comuniștii au inventat „Pomul de iarnă”.
Decizia de a-i declara război lui Moș Crăciun le-a venit comuniștilor la începutul anilor ’50. Apariția lui Moș Gerilă trebuia să şteargă din mentalul poporului orice urmă de legătură cu religia creștină. De fapt, la scurt timp după preluarea puterii în țară, Partidul Comunist a decis să transforme zilele de 25 și 26 decembrie în zile lucrătoare, deși până spre sfârșitul anilor ’40 fuseseră declarate libere prin decret regal. Din 1948 încolo, toate zilele de mare sărbătoare creștină au fost transformate în zile normale de lucru.
Imediat, prin ziare, Moș Crăciun îmbrăcat cu haine roșii și cu o barbă albă impozantă a fost redenumit Moş Gerilă și venea întotdeauna în noaptea dintre ani, 31 decembrie spre 1 ianuarie. Sărbătorile de Crăciun au devenit Sărbători de iarnă, iar bradul, Pom de iarnă.
Moș Gerilă, activist de partid
Moș Gerilă l-a copiat total pe Moș Crăciun, ba și mai mult de atât! A fost un veritabil activist de partid, răspândind ideologia comunistă de-a lungul țării, scrie historia.ro.
De exemplu, „Serbările Pomului de Iarnă”, cum se numeau pe atunci, erau organizate în marile fabrici și uzine, iar copiii muncitorilor, chemaţi să recite poezii în fața Moșului. Pentru fiecare poezie, ei primeau de la „Gerilă” pungi cu dulciuri. Și versurile erau special concepute încât să arate superioritatea clasei socialiste – copiii aveau note mari la școală și se mulțumeau cu daruri puţine, nefiind pretențioși „ca alți copii”.
Exemplu de poezie recitită în fața lui Moș Gerilă:
„Moş Gerilă, toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun.
Dar să stii, mai din’ainte,
C-am fost băieţel cuminte.
Şi mai spun aşa, să ştii
Că eu nu-ţi cer jucării,
Cum ţi-ar cere şi alţi copii.
Însă, nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva”.
Fiind un produs al ideologiei comuniste, gândit în laboratoarele propagandei de la Moscova, Moş Gerilă trebuia să aducă la partidul unic roadele „nașterii” sale – recunoștința copiilor! Tocmai de aceea mesajele publicate în toate revistele și magazinele pionierilor şi tinerilor UTC-işti îndemnau la gratitudine față de conducerea comunistă a țării.
