Lumea este plină de pericole. Planeta a început anul 2024 cu războaie în Gaza şi Ucraina, rivalitate între superputeri, schimbări climatice şi creştere economică lentă. Posibila revenire a lui Donald Trump ca preşedinte al SUA este un alt risc. Dar sunt şi scenarii mai optimiste şi chiar şi în cazul celor pesimiste există câteva perdele de argint, scrie Hugo Dixon, comentator al agenţiei Reuters.
Este uşor de văzut cum multiplele crize care se suprapun la nivel mondial – ceea ce unii observatori au denumit „policriză” – s-ar putea alimenta una pe cealaltă, creând o spirală a nenorocirilor. De exemplu, atacurile israeliene în curs de desfăşurare în Gaza nu numai că riscă să declanşeze un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu, dar alimentează şi acuzaţiile potrivit cărora SUA nu fac suficient de mult pentru a-şi controla aliatul. Acest lucru ar putea costa sprijinul Washingtonului în restul lumii, în special în ţările în curs de dezvoltare, înclinând balanţa globală a puterii în favoarea rivalilor SUA precum China şi Rusia.
China ar putea intensifica presiunea asupra Taiwanului dacă Lai Ching-te, pe care Beijingul îl consideră un separatist, câştigă alegerile prezidenţiale din această săptămână. Relaţiile dintre Republica Populară şi SUA ar putea atunci să o ia pe o nouă pantă în jos, fragmentând şi mai mult economia globală.
Între timp, dacă SUA şi Uniunea Europeană nu reuşesc să dea mai mulţi bani pentru a ajuta Ucraina să se apere, preşedintele rus Vladimir Putin va avea de câştigat.
Ţările ar putea continua să tragă de timp pentru a combate schimbările climatice – acumulând costuri sociale şi economice viitoare din cauza vremii extreme şi a migraţiei în masă.
În acest timp, creşterea economică lentă ar putea stimula sprijinul pentru politicienii naţionalişti de dreapta din multe ţări, ceea ce ar putea duce la protecţionism şi la o reticenţă faţă de colaborarea cu alte naţiuni în ceea ce priveşte problemele comune.
Asupra tuturor acestora planează posibilitatea ca Donald Trump să câştige alegerile prezidenţiale americane din noiembrie. Favoritul la nominalizarea republicană a ameninţat că va impune tarife suplimentare pentru bunurile importate şi că va adopta o poziţie deosebit de dură faţă de produsele chinezeşti. De asemenea, el a promis că va retrage SUA din Acordul de la Paris privind clima, a promis să regândească în mod fundamental scopul NATO şi a criticat sprijinul SUA pentru Ucraina. O a doua administraţie Trump ar putea adăuga cu uşurinţă o nouă buclă la spirala descendentă a ordinii mondiale globale.
VIITORUL NU ESTE SCRIS ÎN STELE
Dar acesta este doar un scenariu.
Pentru început, este posibil ca Trump să nu câştige. Cotele la pariuri implică faptul că, deşi fostul dezvoltator imobiliar este favorit pentru a recâştiga Casa Albă, are şanse mai puţin decât egale de a face acest lucru. Şansele de realegere ale preşedintelui Joe Biden ar trebui să primească un impuls dacă economia americană continuă să se îndrepte spre o aterizare uşoară, cu o inflaţie în scădere şi rate ale dobânzilor care ar putea scădea. Dacă problemele juridice ale lui Trump îi deraiază nominalizarea, fosta guvernatoare a Carolinei de Sud Nikki Haley sau un alt candidat ar putea interveni. Aproape oricine, în afară de Trump, ar fi un rezultat rezonabil dintr-o perspectivă globală. Haley, de exemplu, ar continua politicile pro-Ucraina ale actualei administraţii.
O victorie a lui Biden ar putea duce la o acţiune reînnoită de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră atât pe plan intern, cât şi în străinătate. Deficitul bugetar ridicat al guvernului federal şi gradul mare de îndatorare vor face însă dificilă continuarea abordării actuale a preşedintelui de a acorda subvenţii mari pentru tehnologiile verzi. Cu toate acestea, el ar putea impune reglementări mai stricte pentru poluatori sau ar putea taxa emisiile de carbon. O realegere a lui Biden ar putea supraîncărca planul Occidentului de a ajuta ţările în curs de dezvoltare să construiască o infrastructură ecologică. O modalitate ar fi consolidarea capitalului Băncii Mondiale, acum că finanţatorul multilateral se concentrează mai mult asupra schimbărilor climatice. Acest lucru ar avea avantajul suplimentar de a îmbunătăţi relaţiile cu ţările în curs de dezvoltare.
Între timp, SUA şi-ar continua abordarea actuală faţă de China, bazată pe construirea de alianţe în Asia şi pe reducerea dependenţei americane de economia chineză fără a se decupla de aceasta. Întâlnirea faţă în faţă a lui Biden cu preşedintele Xi Jinping din noiembrie anul trecut şi mesajele lor recente de Anul Nou sugerează că ambii doresc să împiedice deteriorarea în continuare a relaţiilor.
CE SE POATE ÎNTÂMPLA BUN ÎN UCRAINA ŞI GAZA?
Nici perspectivele pentru Ucraina nu sunt toate sumbre. Multe ţări din UE sunt hotărâte să găsească o modalitate de a finanţa războiul din această ţară, chiar dacă Ungaria continuă să se opună prin veto alocării banilor din bugetul comun al blocului. Biden ar putea, în cele din urmă, să convingă Congresul să furnizeze şi el fonduri. Este adevărat, şansele Ucrainei de a alunga total armata rusă de pe teritoriul său par slabe. Dar Occidentul ar putea trăi cu un conflict îngheţat, în care niciuna dintre părţi nu a făcut progrese semnificative, iar Kievul ar putea totuşi să adere la UE. În acest scenariu, Putin ar fi fost cu mult departe de obiectivele sale de război iniţiale.
Chiar şi conflictul din Gaza ar putea găsi în cele din urmă o rezolvare. Cea mai bună speranţă este ca Biden să sporească presiunea asupra Israelului pentru a face mai mult pentru a proteja civilii, în parte pentru că acest conflict îi face rău preşedintelui american în străinătate şi acasă, unde tinerii alegători ameninţă să-l părăsească. În acest caz, ar putea exista o oportunitate îngustă care să ducă la faptul că palestinienii vor avea propria lor ţară şi vor trăi în pace cu Israelul.
ŞI DACĂ CÂŞTIGĂ TRUMP?
Desigur, multe lucruri ar putea sta în calea unui astfel de scenariu optimist. Dar chiar şi rezultatele proaste pot avea părţi bune. De exemplu, o victorie a lui Trump ar putea speria statele europene să investească corespunzător în propria lor apărare şi să accepte să raţionalizeze procesul decizional al UE. În acest caz, UE ar putea, în timp, să nu mai fie sub aşteptările sale economice.
Pe de altă parte, scenariile mai optimiste pot genera automulţumire. Ameninţarea naţionalismului de dreapta în SUA sau în Europa nu va dispărea nici dacă Trump pierde. Perspectivele slabe de creştere, migraţia în creştere şi faptul că mulţi alegători se luptă să găsească un sens în lumea modernă sunt un teren fertil pentru politicienii pregătiţi să stârnească ura împotriva străinilor şi a minorităţilor.
Politicienii mainstream pot câştiga câte o alegere aici sau acolo împotriva naţionaliştilor, aşa cum a făcut anul trecut Donald Tusk în Polonia. Dar până când nu vor putea oferi un răspuns la criza culturală mai profundă a Occidentului, lumea va trăi la limită.
