După incidentul provocat de drona rusească prăbușită la Galați, în spațiul public au reapărut discuțiile despre posibilitatea invocării Articolului 4 din Tratatul NATO. Mulți îl confundă cu celebrul Articol 5, însă cele două mecanisme au roluri complet diferite în cadrul Alianței Nord-Atlantice.
Articolul 4 este unul dintre instrumentele politice și diplomatice prin care statele membre NATO pot solicita consultări urgente atunci când consideră că securitatea lor este amenințată. Spre deosebire de Articolul 5, acesta nu presupune automat un răspuns militar și nici intrarea Alianței într-un conflict.
Ce spune Articolul 4 din Tratatul NATO
Textul oficial al Tratatului Atlanticului de Nord prevede că statele membre „se vor consulta” ori de câte ori una dintre ele consideră că integritatea sa teritorială, independența politică sau securitatea îi sunt amenințate.
Practic, orice stat membru poate solicita convocarea de urgență a Consiliului Nord-Atlantic, principalul organism politic de decizie al NATO, pentru a discuta o situație de risc și eventualele măsuri care ar putea fi adoptate în comun.
Articolul 4 nu obligă însă aliații să intervină militar.
Ce se întâmplă după activarea Articolului 4
În momentul în care un stat solicită activarea Articolului 4, reprezentanții tuturor țărilor membre NATO se reunesc pentru a analiza situația și pentru a evalua nivelul amenințării.
În urma consultărilor pot fi adoptate diferite măsuri, precum:
- schimb de informații și evaluări de securitate;
- coordonarea pozițiilor diplomatice;
- întărirea supravegherii aeriene;
- consolidarea prezenței militare în zonele vulnerabile;
- măsuri suplimentare de descurajare și apărare.
Toate deciziile NATO sunt luate prin consens, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru trebuie să fie de acord cu măsurile adoptate.
Diferența dintre Articolul 4 și Articolul 5
Confuzia dintre cele două articole apare frecvent în perioade de tensiune internațională.
Articolul 4 reprezintă un mecanism de consultare și coordonare politică în fața unei amenințări. În schimb, Articolul 5 este clauza de apărare colectivă a NATO și prevede că un atac armat împotriva unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor aliaților.
De la înființarea NATO în 1949, Articolul 5 a fost activat o singură dată, după atentatele teroriste din Statele Unite de la 11 septembrie 2001.
Când a mai fost invocat Articolul 4
De-a lungul istoriei Alianței, Articolul 4 a fost folosit în mai multe momente de criză.
Turcia l-a invocat de mai multe ori în contextul conflictului din Siria, iar statele de pe flancul estic al NATO au solicitat consultări în februarie 2022, după declanșarea invaziei ruse în Ucraina.
Mai recent, Polonia a apelat la acest mecanism în urma unor incidente legate de drone și încălcări ale spațiului aerian în apropierea graniței cu Ucraina.
Ce ar însemna invocarea Articolului 4 de către România
În contextul incidentului de la Galați, în care o dronă confirmată ca fiind de origine rusească a lovit un bloc de locuințe, invocarea Articolului 4 ar permite României să solicite consultări oficiale cu aliații privind riscurile la adresa securității naționale și a flancului estic al NATO.
Un astfel de demers nu ar declanșa automat un răspuns militar, însă ar putea conduce la măsuri suplimentare de apărare, supraveghere și coordonare între statele membre.
În actualul context regional, Articolul 4 rămâne unul dintre cele mai importante instrumente prin care NATO gestionează situațiile de criză fără a escalada automat către un conflict militar.



