Orice încălzire a climei planetei noastre, chiar şi temporară, dincolo de pragul de 1,5°C, limita considerată a fi cea mai sigură de către oamenii de ştiinţă, ar avea ”consecinţe ireversibile” pentru viitorul omenirii, au declarat autorii unui studiu de mare amploare ce a fost publicat miercuri în revista Nature, informează AFP.
Acest avertisment, formulat după cercetări realizate timp de trei ani de 30 de oameni de ştiinţă din mai multe ţări, răspunde unei întrebări devenite tot mai actuale în contextul întârzierilor acumulate de omenire în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră: întrucât limita de 1,5°C fixată prin Acordul de la Paris pare uneori compromisă, nu ar trebui să ne resemnăm cu depăşirea acestui prag timp de câteva decenii înaintea unei posibile scăderi a temperaturilor?
Nu, au răspuns oamenii de ştiinţă, deoarece un astfel de scenariu, supranumit „overshoot” („depăşire”), nu înseamnă acelaşi lucru cu a face tot ceea ce este posibil pentru a opri încălzirea globală, întrucât ar putea avea repercusiuni „ireversibile”, care se vor întinde pe durata mai multor milenii.
Într-un astfel de scenariu, mai multe „puncte de basculare” vor fi atinse, cum ar fi dezgheţarea permafrostului şi a turbăriilor, două imense rezervoare de carbon care, dacă ar dispărea, ar elibera volume uriaşe de gaze cu efect de seră, ce ar încălzi şi mai mult planeta noastră.
În cazul depăşirii timp de un secol a pragului de 1,5°C, nivelul mărilor ar putea să crească cu 40 de centimetri suplimentari, ceea ce ar însemna o chestiune de viaţă şi de moarte pentru statele insulare, au precizat autorii studiului.
„Chiar dacă am face să scadă temperaturile după aceea, lumea în care trăim nu ar mai fi la fel ca în cazul în care limita nu ar fi fost depăşită”, a explicat Carl-Friedrich Schleussner, cercetător la Institutul internaţional de analiză a sistemelor aplicate din Austria, coordonatorul echipei care a realizat studiul.
Potrivit ONU, toate angajamentele climatice asumate de către ţări până în prezent duc spre o încălzire cu aproape 3°C a climei de pe Terra până în anul 2100 în raport cu era preindustrială.
Emisiile de gaze cu efect de seră de natură antropică se apropie de punctul lor maxim, însă scăderea lor nu a început deocamdată, în condiţiile în care ele trebuie să fie reduse cu aproape 50% până în 2030 pentru a se putea spera că pragul de 1,5°C va fi respectat.
Un astfel de obiectiv nu ar fi însă decât o etapă în cadrul obligaţiei de atingere a neutralităţii carbonului în 2050, când puţurile naturale de carbon şi tehnologia vor absorbi o cantitate egală de gaze cu efect de seră cu cea degajată de activităţile umane.
Ţinând cont de întârzierile acumulate, unii cercetători şi politicieni consideră de acum inevitabilă depăşirea acestui prag de 1,5°C.
Carl-Friedrich Schleussner consideră că rezultatele studiului subliniază şi mai mult „urgenţa ca guvernele să acţioneze pentru a reduce emisiile acum, nu mai târziu, pentru a menţine vârful de încălzire la un nivel cât mai scăzut posibil”.
